Sări la conţinut

Dacă nu ești creștin practicant, nu poți fi decât eretic practicant!

aprilie 3, 2024

Cuvânt al Sfântului Varsanufie privind legătura dintre credința declarată și modul de viață – Filocalia 11:

Dacă cineva se arată hulind cu adevărat pe Hristos cu gura lui, trăind în afara Lui, acesta trebuie ocolit și nu trebuie să te apropii de el. Dar să privim și inima lui. Căci tot cel ce nu păzește poruncile lui Hristos, este eretic. Și dacă omul nu crede în inima lui, cuvintele nu-i folosesc la nimic.

Tâlcuirea Părintelui Dumitru Stăniloaie: Cine are credința în Hristos ca o teorie și nu trage din ea nici o concluzie pentru viața lui, deci are o credință lipsită de spiritualitate, de viață duhovnicească, are o credință lipsită de miezul ei viu, roditor, deci e tot un eretic, mai mult compromițând credința decât slujind-o și apărând-o.

martie 3, 2024

https://trenduri.blogspot.com/2024/03/nu-vi-se-pare-ca-realitatea-e-mult-prea.html?m=1

februarie 18, 2024

https://trenduri.blogspot.com/2024/02/propaganda-care-tine-de-foame.html?m=1

Hristos în Africa!

martie 7, 2023

Respins in societate, exmatriculat din școală, eliminat din justiție, batjocorit în artă, caricaturizat în film, hulit in mass media, pus pe ultimul loc de așa ziși credincioși, uitat de noii creștini, cu Europa demolându-i catedralele goale, HRISTOS pleacă în Africa cea săracă si sărăcită de aceeși Europă unde este primit cu nedisimulată bucurie !

 Epistola către Romani cap. 15, vers. 13:

Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt.

Omul din Davos, stapânul săracilor

iulie 29, 2022

https://reactionarii.home.blog/2022/07/19/omul-din-davos-stapanul-saracilor/?fbclid=IwAR305DbG5EQZOw8kXOYEco-qRLsspE8C7MrKhGeZ8Hl-2YNw_4uwr1VzSvo#more-2223

Vizionează „Arhim Efrem Vatopedinul – Dragostea lui Dumnezeu nu are hotar” pe YouTube

aprilie 15, 2021

SEXUALIZAREA COPIILOR – NOUA FRONTIERA A REVOLUTIEI SEXUALE

octombrie 12, 2020

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

                                                                                                                                             Octombrie 8, 2020

Subiectul de azi e foarte important. În loc de a-l discuta noi, am ales să redau versiunea română a unui articol recent publicat de publicația First Things asupra subiectului. Veți vedea mai jos că deja am intrat în noua frontieră a revoluției culturale: sexualizarea copiilor și transformarea lor în obiecte sexuale.

Autorul comentariului este Scott Yenor, profesor de sociologie la Baylor University în Texas.[Link: https://www.firstthings.com/…/the-next-frontier-in-the…]

Articolul a fost tradus în românește de Părintele Emil Ember (AFR Baia Mare). Îi mulțumim pentru osteneală și dedicație.

Noua revolutie sexuala

Ce se întâmplă dacă revoluția sexuală nu este nici măcar pe jumătate încheiată? Revoluționarii sexuali au avut multe victorii încă din anii 1960, dar nu și-au îndeplinit încă cele mai mari ambiții. Promovarea sexualității în copilărie îi va aduce mai aproape de obiectivul lor.

Revoluționarii sexuali din anii ’60 sperau să obțină eliberarea totală subminând instituțiile și manierele care „reprimau sexualitatea”. Într-o atmosferă lipsită de represiune, credeau ei, toate expresiile sexualității vor fi binecuvântate, în timp ce cei care au învățat că există un mod corect și un mod greșit de a face sex vor fi stigmatizați ca puritani sau mai rău.

Cu toate acestea, sfârșitul represiunii este departe. Revoluționarii sperau să vadă căsătoria ofilindu-se pe viță, dar majoritatea americanilor încă se căsătoresc, iar majoritatea căsătoriilor durează o viață. Revoluționarii au câștigat acceptarea publică a homosexualității și apoi a căsătoriei între persoane de același sex, dar numărul homosexualilor practicanți nu a crescut. Revoluționarii sperau să elibereze sexul de relații durabile, dar perversitatea polimorfă nu a devenit încă norma americană. Revoluționarii au subminat învățătura morală și sexuală a celui mai mare dușman al lor, credința creștină, dar majoritatea bisericilor continuă să traseze linii privind comportamentul sexual. Lucrurile ar putea fi mai rele.

Conservatorii susțin adesea că revoluția sexuală se va lovi de „limitele naturale”. Poate că principala limită naturală este respectarea inocenței sexuale a copiilor. Societatea noastră s-a opus multă vreme gândirii copiilor ca fiind obiecte sexuale sau ființe sexuale și rareori i-a încurajat pe copii să se angajeze în joc și explorare sexuală. Copilăria este un moment de cultivare a autocontrolului, de încurajare a modestiei sexuale și de transformare a rușinii în virtute sexuală. Aplicăm această limită prin legile privind vârsta consimțământului și prin legile împotriva pornografiei infantile.

Dar revoluționarii sexuali nu respectă această limită „naturală”. Într-adevăr, revoluționarii sexuali consideră copiii ca fiind ființe sexuale cu dorințe sexuale, care doresc să se împlinească. Liderii revoluției sexuale credeau că societatea creștină și burgheză se va prăbuși, dacă progeniturile lor ar fi crescute într-un mediu „de afirmare sexuală”, fără „represiune”. Pentru Wilhelm Reich „abstinența pentru copii” este „patologică și provoacă chiar haosul pe care se simte chemat să îl stăpânească”. Herbert Marcuse a declarat că spera că revoluția ar putea „erotiza zone, timpuri și relații care erau tabu înainte”, cum ar fi copilăria. Influentul Alfred Kinsey a crezut că distincția dintre sexualitatea infantilă și cea adultă va dispărea într-o societate cu adevărat neopresivă.

Sexualizarea copiilor

Pentru revoluționari, eșecul de a sexualiza copilariă explică de ce revoluția sexuală nu a avansat mai mult. Prin urmare, mulți adoptă un nou brand de educație sexuală cuprinzătoare care începe mai devreme și încurajează activitatea sexuală reală. Revoluționarii se ocupă de educația sexuală timpurie sub standardele relativ moderate de oprire a sarcinii, prevenirea abuzurilor și oprirea bolilor cu transmitere sexuală. Scopul lor final este ca instituțiile publice să normalizeze tratarea copiilor ca ființe sexuale. Ei speră că educația sexuală timpurie va afecta obiceiurile și afecțiunile copiilor și le va modela acțiunile și atitudinile.

Giganții noștri tehnologici încurajează sexualitatea din copilărie. Cuties, filmul recent de pe Netflix, poate face pentru sexualitatea copilăriei ceea ce Will și Grace au făcut pentru căsătoria între persoane de același sex. Cine poate uita povestea unui tânăr de unsprezece ani? Agenții de publicitate au abandonat demult ideea că pre-adolescenții sunt inocenți sexual.

Și legile vârstei consimțământului se schimbă. Deși rămâne o infracțiune, de exemplu, pentru un tânăr de optsprezece ani să întrețină relații sexuale cu o persoană de doisprezece ani, judecătorii pot numi acum un astfel de sex voluntar, dar nu consensual și pot reduce pedeapsa pentru făptuitor (atât timp cât decalajul de varstă este de zece ani sau mai puțin). Astfel, sprijinul legal pentru menținerea inocenței sexuale a copiilor este erodat. În curand, legile vârstei consimțământului vor cădea în desuetudine, la fel ca formele anterioare de reglementare sexuală.

Noua educație sexuală comprehensivă scoate în evidență toleranța pentru fluiditatea sexuală și stilurile de viață alternative. Învață copiii mici despre „plăcerea sexuală, despre corpurile lor sexuale născute și despre intimitatea sexuală”, după cum spune un scriitor. Copiii pot afla despre consimțământ, practicând intimitatea sexuală în școala primară, așa cum au făcut în Germania. Pe măsură ce școlile adoptă educație sexuală timpurie, intimitatea sexuală va fi predată mai devreme și explorarea corpului va trece de la descurajată, la opțională, la încurajată. Dacă copiii sunt, prin natura lor, ființe sexuale, așteptați-vă ca natura lor sexuală să se dezvăluie mai devreme: Dacă copiii sunt sexuali de la naștere, revoluționarii nu pot spune niciodată „că este prea devreme”.

Educatia sexuala

Mulți părinți sunt dezgustați de educația sexuală a copilăriei timpurii. Dar mulți au renunțat în mare măsură la rolurile lor de părinți, având încredere în experții care le vor îndoctrina copiii. Părinții de astăzi sunt ei înșiși produse ale revoluției sexuale și este posibil să vadă mai puține motive pentru a-și proteja copiii decât strămoșii lor. Ca urmare, rezistența la acest nou brand de educație sexuală nu va fi ceea ce a fost.

Copiii sexualizați, lipsiți de un sentiment de rușine și încurajați să fie fluizi sexual, vor fi mai puțin susceptibili să susțină căsătoria și paternitatea responsabilă. Sexul va fi detașat, în continuare, de căsătorie. Stilurile de viață alternative și sprijinul pentru pedofilie vor deveni tot mai frecvente, iar pornografia va fi mai populară. Autocontrolul sexual va fi mai puțin frecvent.

Copilăria sexualizată este următoarea frontieră a revoluției sexuale. Aceasta vine îmbrăcată în haine de oaie a prevenirii sarcinii și a promovării stilurilor de viață sănătoase, dar este un lup. Promite să deterioreze relațiile sexuale umane – și să submineze ceea ce rămâne din etica noastră maritală și familială și să submineze civilizația însăși.

Creștinismul si USR

septembrie 11, 2020

Recomand lecturarea si distribuirea acestui articol. E nevoie ca toți creștinii, indiferent de confesiune, sa faca front comun în fața amenințărilor aduse de ideologiile progresiste.

Să fii credincios nu este un lucru uşor

octombrie 18, 2014

Am cerut unor tineri să scrie câteva gânduri in legătură cu ce inseamna sa fii credincios.

Un om credincios e greu de definit. Nu poti spune că un om care merge regulat la biserică, îşi face rugăciunile zilnic, dă milostenie la săraci şi vorbeste despre Dumnezeu e neapărat credincios: aparenţele pot înşela. Ca şi în cazul  vameşul şi  fariseul, unii oamenii o fac pentru ochii lumii. Credinţa adevărată rezidă în suflet, si e la fel de diferită pe cât sunt oamenii de diferiti.

          Pe unii credincioşi, credinţa ii impinge sa si-o arate prin acte de caritate, prin posturi lungi; unii se calugaresc, altii devin ”nebuni pentru Hristos”. La urma urmei, cu totii il iubesc pe Dumnezeu, insă exprima acea dragoste diferit.
           Din nefericire, valorea care se punea pe credinţă în trecut a fost erodata de mentalitatea ultimelor decenii. Să spui că eşti credincios nu mai este un lucru cu care te mândresti, ci ceva de care aproape iti e rusine, intrucat restul lumii il evita pe Dumnezeu, si prefera sa-l urasca sau sa-l batjocoreasca.
            De ce? La urma urmei, e o schimbare progresiva, dar majora. Exista o lege a lui Murphy care ma amuza: tot ce-i placut pe lumea asta ori e pacat, ori te omoara. De multe ori, ba chiar coincid. Insă oamenii prefera să nu creadă ca există Dumnezeu, pentru că le dă mână liberă să facă ce vor, să facă lucrurile pe care Dumnezeu le interzice. Desi principiile crestine sunt practic construite pentru om, pentru siguranta lui si fericirea lui, acestia le refuză din cauza tentatiei pacatului. Astfel, in secolul prezent, cand intrebi un om dacă este religios, este mai posibil să-ti spuna că este ateu.
         Unul dintre cele mai bune argumente în favoarea credinţei (asta ca o paranteză) mi se pare acesta: de la începuturile timpului, oamenii l-au cautat pe Dumnezeu. De aceea avem atat de multe mituri si religii, unele vechi de mii de ani; omul il caută pe Dumnezeu in stele sau in statui, dar nu exista civilizatie care sa nu fi avut un zeu sau mai multi. Este codificata in ADN-ul uman nevoia de Dumnezeu. De aceea, intr-un fel sau altul, fiecare om va ajunge sa Il confrunte, la un moment dat, oricat fuge sau se ascunde. Nu poti fugi de ceva launtric.
          Oamenii cu adevarat credinciosi sunt rari. EI sunt cei care cred in mod sincer, si il iubesc pe Dumnezeu. De aici decurge restul: sunt buni, corecti, smeriti, muncitori. Insa credinta aceasta pura, sincera, fara indoieli, este teribil de greu de obtinut. Cei mai multi credinciosi se lupta in fiecare moment pentru credinta lor. Sa fii credincios nu este un lucru usor.

 Andreea.

Despre patimi

aprilie 23, 2014

După Sf. Ioan Casian  există opt patimi principale:

1. Îmbuibarea pântecelui;

2. Curvia;

3. Iubirea de argint;

4. Mânia;

5. Întristarea;

6. Trândăvia;

7. Slava deşartă;

8. Trufia.

Patimile sunt de două feluri:

– din necesităţi fireşti (cum ar fi îmbuibarea pântecelui şi curvia);

– neînrădăcinate în natura noastră (de exemplu, iubirea de arginţi).

Primele şase patimi enumerate sunt în multe privinţe legate între ele şi ca atare trebuie învinse una după alta (de pildă curvia e deseori legată de îmbuibarea pântecelui, trândăvia de întristare).

Patima a şaptea şi a opta sunt de asemenea unite între ele: slava deşartă naşte trufia.

1. Se deosebesc trei feluri de îmbuibări ale pântecelui:

a) mâncatul dezordonat înainte de ora mesei;

b) sub aspectul cantitativ: ghiftuirea („îndrăcirea pântecelui”);

c) sub aspectul calitativ: patima de a mânca gustos („îndrăcirea gâtlejului”).

2. Curvia are şi ea trei feluri:

a) împreunarea, care la rândul ei este firească sau impotriva firii (sodomia, homosexualitatea);

b) masturbarea;

c) cu mintea şi cu inima (amintiţi-vă: Oricine se uită la femeie poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea înm inima lui – Mt. 5, 28).

3. Iubirea de argint:

a) dorinţa omului de a primi ce nu avea mai înainte (ca Ghiezi – 4 Imp. 5);

b)Dorinţa de a căpăta ceea ce mai înainte a refuzat;

c) Tăinurea unei părţi din ceea ce  a făgăduit să dea (ca Anania şi Safira, Faptele Ap. 5).

4. Mânia:

a) lăuntrică (arde în interorul omului);

b)exteriorizată (în cuvânt şi faptă);

c) pomenirea răului (mânia cronică).

5. Întristarea este de două feluri:

a) cea care vine după încetarea mâniei, din pricina pagubelor, a pierderilor, a neîmplinirii dorinţelor;

b) cea care vine din pricina temerilor, a fricilor, a grijilor nechinzuite;

6.Trândăvia, care cu precădere:

a) îl mână pe om la somn;

b) îl face să umble din loc în loc.

7. Slava deşartă – are multe feluri, dintre care cele mai însemnate sunt două:

a)îngâmfarea cu lucrurile văzute şi cu trupul;

b) dorinţa de slavă de la oameni.

8. Trufia, şi anume:

a) trupească;

b) duhovnicească.

Scopul luptei cu patimile este curăţia inimii.

(Dr. Dimitri Avdeev, Când sufletul este bolnav,, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2005.