Despre patimi

După Sf. Ioan Casian  există opt patimi principale:

1. Îmbuibarea pântecelui;

2. Curvia;

3. Iubirea de argint;

4. Mânia;

5. Întristarea;

6. Trândăvia;

7. Slava deşartă;

8. Trufia.

Patimile sunt de două feluri:

– din necesităţi fireşti (cum ar fi îmbuibarea pântecelui şi curvia);

– neînrădăcinate în natura noastră (de exemplu, iubirea de arginţi).

Primele şase patimi enumerate sunt în multe privinţe legate între ele şi ca atare trebuie învinse una după alta (de pildă curvia e deseori legată de îmbuibarea pântecelui, trândăvia de întristare).

Patima a şaptea şi a opta sunt de asemenea unite între ele: slava deşartă naşte trufia.

1. Se deosebesc trei feluri de îmbuibări ale pântecelui:

a) mâncatul dezordonat înainte de ora mesei;

b) sub aspectul cantitativ: ghiftuirea („îndrăcirea pântecelui”);

c) sub aspectul calitativ: patima de a mânca gustos („îndrăcirea gâtlejului”).

2. Curvia are şi ea trei feluri:

a) împreunarea, care la rândul ei este firească sau impotriva firii (sodomia, homosexualitatea);

b) masturbarea;

c) cu mintea şi cu inima (amintiţi-vă: Oricine se uită la femeie poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea înm inima lui – Mt. 5, 28).

3. Iubirea de argint:

a) dorinţa omului de a primi ce nu avea mai înainte (ca Ghiezi – 4 Imp. 5);

b)Dorinţa de a căpăta ceea ce mai înainte a refuzat;

c) Tăinurea unei părţi din ceea ce  a făgăduit să dea (ca Anania şi Safira, Faptele Ap. 5).

4. Mânia:

a) lăuntrică (arde în interorul omului);

b)exteriorizată (în cuvânt şi faptă);

c) pomenirea răului (mânia cronică).

5. Întristarea este de două feluri:

a) cea care vine după încetarea mâniei, din pricina pagubelor, a pierderilor, a neîmplinirii dorinţelor;

b) cea care vine din pricina temerilor, a fricilor, a grijilor nechinzuite;

6.Trândăvia, care cu precădere:

a) îl mână pe om la somn;

b) îl face să umble din loc în loc.

7. Slava deşartă – are multe feluri, dintre care cele mai însemnate sunt două:

a)îngâmfarea cu lucrurile văzute şi cu trupul;

b) dorinţa de slavă de la oameni.

8. Trufia, şi anume:

a) trupească;

b) duhovnicească.

Scopul luptei cu patimile este curăţia inimii.

(Dr. Dimitri Avdeev, Când sufletul este bolnav,, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2005.