Sări la conţinut

Să fii credincios nu este un lucru uşor

octombrie 18, 2014

Am cerut unor tineri să scrie câteva gânduri in legătură cu ce inseamna sa fii credincios.

Un om credincios e greu de definit. Nu poti spune că un om care merge regulat la biserică, îşi face rugăciunile zilnic, dă milostenie la săraci şi vorbeste despre Dumnezeu e neapărat credincios: aparenţele pot înşela. Ca şi în cazul  vameşul şi  fariseul, unii oamenii o fac pentru ochii lumii. Credinţa adevărată rezidă în suflet, si e la fel de diferită pe cât sunt oamenii de diferiti.

          Pe unii credincioşi, credinţa ii impinge sa si-o arate prin acte de caritate, prin posturi lungi; unii se calugaresc, altii devin ”nebuni pentru Hristos”. La urma urmei, cu totii il iubesc pe Dumnezeu, insă exprima acea dragoste diferit.
           Din nefericire, valorea care se punea pe credinţă în trecut a fost erodata de mentalitatea ultimelor decenii. Să spui că eşti credincios nu mai este un lucru cu care te mândresti, ci ceva de care aproape iti e rusine, intrucat restul lumii il evita pe Dumnezeu, si prefera sa-l urasca sau sa-l batjocoreasca.
            De ce? La urma urmei, e o schimbare progresiva, dar majora. Exista o lege a lui Murphy care ma amuza: tot ce-i placut pe lumea asta ori e pacat, ori te omoara. De multe ori, ba chiar coincid. Insă oamenii prefera să nu creadă ca există Dumnezeu, pentru că le dă mână liberă să facă ce vor, să facă lucrurile pe care Dumnezeu le interzice. Desi principiile crestine sunt practic construite pentru om, pentru siguranta lui si fericirea lui, acestia le refuză din cauza tentatiei pacatului. Astfel, in secolul prezent, cand intrebi un om dacă este religios, este mai posibil să-ti spuna că este ateu.
         Unul dintre cele mai bune argumente în favoarea credinţei (asta ca o paranteză) mi se pare acesta: de la începuturile timpului, oamenii l-au cautat pe Dumnezeu. De aceea avem atat de multe mituri si religii, unele vechi de mii de ani; omul il caută pe Dumnezeu in stele sau in statui, dar nu exista civilizatie care sa nu fi avut un zeu sau mai multi. Este codificata in ADN-ul uman nevoia de Dumnezeu. De aceea, intr-un fel sau altul, fiecare om va ajunge sa Il confrunte, la un moment dat, oricat fuge sau se ascunde. Nu poti fugi de ceva launtric.
          Oamenii cu adevarat credinciosi sunt rari. EI sunt cei care cred in mod sincer, si il iubesc pe Dumnezeu. De aici decurge restul: sunt buni, corecti, smeriti, muncitori. Insa credinta aceasta pura, sincera, fara indoieli, este teribil de greu de obtinut. Cei mai multi credinciosi se lupta in fiecare moment pentru credinta lor. Sa fii credincios nu este un lucru usor.

 Andreea.

5 comentarii leave one →
  1. decembrie 30, 2014 2:12 pm

    Buna ziua, Andreea!
    La multi ani si un an nou 2015 plin de realizari si cu multa sanatate!
    Imi place foarte mult blogul dvs. E foarte interesant!
    Va astept cu drag si pe blogul meu, care e pe aceeasi tema:
    http://www.credinta-dreapta.blogspot.ro/
    Daca doriti, putem face schimb de linkuri si/sau bannere intre blogurile noastre.
    Cu deosebita stima,
    Mircea

  2. valentin permalink
    ianuarie 13, 2015 8:37 pm

    E usor sa crezi in Dumnezeu.
    A venit in lume. A inviat mortii si a vindecat lepra sufletelor intai si a trupurilor. A fost Rastignit. A inviat si S-a inaltat. Sade de-a dreapta Tatalui.
    Despre El au propovaduit Apostolii.

  3. Sorin permalink
    ianuarie 24, 2015 1:03 pm

    Cand am vazut titlul articolului m-am gandit ca e un subiect excelent de discutie. Din pacate insa ii lipseste esenta – citate clare din Cuvantul lui Dumnezeu. Pana la urma fara Sfintele Scripturi orice discutie pe tema religioasa e fara sens. Tot ceea ce stim cu adevarat despre Dumnezeu se gasesc in aceasta carte – Ioan 17:17; 2 Timotei 3:16,17; 2 Petru 1:21
    Biblia ne ajuta sa intelegem ce este adevarata credinta: Evrei capitolele 11 si 12 , Iacov 2:14-26.
    In plus dovedim ca avem credinta daca ne bazam pe intelepciunea divina nu pe a noastra.

  4. Radu-Marian permalink
    martie 10, 2015 11:11 am

    A fi credincios ortodox: este o stare de moment, deoarece nu în fiecare clipă facem voia lui Dumnezeu. Suntem ortodocși numai când facem voia Domnului! În celelalte momente ne străduim a fi ortodocși, parcurgând drumul de la moarte spre viață! Ce simplu pare… La Dumnezeu toate sunt simple, în ordine și frumoase! Doar cu ajutorul lui Dumnezeu devenim și rămânem ortodocși! O învățătură : Iuda și tâlharul de pe cruce! Două situații opuse! Să luăm aminte! Doamne ajută!

  5. Radu Marian permalink
    mai 13, 2015 7:56 pm

    Credința e asemenea unui pom roditor. Rădăcinile se așează în copilărie. Trunchiul, în tinerețe. Roadele, după 33 de ani, la maturitate. Doamne ajută!

Lasă un comentariu