Skip to content

De ce nu particip la saptamana de „rugaciune” ecumenistă?

Ianuarie 20, 2011

…din cauza Sfântului Apostol Pavel!

Astăzi când  cuvantul eretic și  erezie a disparut din vocabularul comunicatelor oficiale ale agentiei de presa a Patriarhiei – la fel și din cuvantările multor ierarhi și teologi ecumeniști – totuși Sf. Pavel indeamnă cu tărie pe ucenicul său, episcopul Tit: De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.(Tit 3, 10-11). Unora poate să le pară ciudat, dar Sfantul Ap. Pavel chiar ne-a lasat indrumari clare in legatura cu atitudinea pe care trebuie s-o avem față de eretic.

Observăm ca apostolul spune ca mai intai trebuie să mustrăm pe eretic pentru erezia lui! NU spune nimic de simpozioane, dialoguri teologice, intruniri ecumenice, negocieri dogmatice, … nimic din acestea ci numai  mustrări!

Mai mult, după o prima mustrare neurmată de lepădarea ereziei, trebuie să urmeze a doua, probabil mai aspră. Nu negocierea asupra credintei. Nu căutarea aparentelor asemănări și ignorarea invățăturilor apostate.  După si a doua mustrare nu mai poate urma nimic decat depărtarea de eretic. E singura atitudine dreaptă si folositoare atat drept credinciosului cat si a răucredinciosului. E folositoare pentru amândoi pentru ca pe primul il intăreste pe calea mânturii iar celui de al doilea îi arată gravitatea căderii sale. A nu respecta această poruncă a Duhului Sfânt dată prin Sf. Pavel duce neabătut la moartea veșnică.

Dumnezeu ne-a lăsat indrumări clare privitoare la faptele care duc la pierderea mantuirii si printre acestea un loc de frunte il are erezia. Efectele ei le arată Dumnezeu prin cuvântul Sf. Ap. Petru: … și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura eresuri pierzătoare și, tăgăduind chiar pe Stăpânul care i-a răscumpărat, iși vor aduce lor grabnică pieire. (2 Petru 2, 1)

Acesta ar trebui să fie motivul să refuzam orice negociere a credintei: aduce grabnică pieire! Facând simpozioane, intruniri, congrese impreună cu ereticii nu face altceva decat să le inchidă total calea spre viața veșnică.

Întrebarea care poate urma acum este:  Cine sunt ereticii?

Termenul de „erezie” vine din grecescul αιρεσις, hairesis (de la αιρεομαι, haireomai, „a alege [ceva]”, „a opta [pentru ceva]”), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate – de întregimea învăţăturii celei drepte, şi de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie şi eretic sunt cuvintele pe care le foloseşte Irineu de Lyon în scrierea sa Contra Haereses (Împotriva tuturor ereziilor) pentru a descrie învăţătura şi pe cei care se opun Bisericii creştine, în opoziţie cu poziţia ortodoxă (de la ortho- „dreaptă” + doxa „gândire/credinţă”) a Bisericii creştine.

Conform acestei definiții eretici sunt toți neortodocșii asa ca nu ne ramane altă atitidine decat cea a sfântului Paisie Velicicovski:

Au eretici sunt ramlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfanta noastra Biserica ii afuriseste pe dansii. Si pe care Sfanta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc. [..]

Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapanirea papii, savarsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mantuirea omului”, iar despre uniati: “Ca pentru alte rataciri si erezii ramlenesti (catolice), ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele ramlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mantuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mantuire. […]

Important de notat faptul ca destinatarii principali ai poruncii Sf. Pavel sunt episcopii, căci Tit era episcop, si de le ei se așteaptă in primul rand ascultare față de poruncile lui Dumnezeu…

Anunțuri
21 comentarii leave one →
  1. Ioan-Florin permalink
    Ianuarie 20, 2011 9:56 pm

    Săru-mîna părinte. Săptămîna de rugăciune a fost fixată de Sinodul BOR, deci şi de episcopul care v-a hirotonit ca preot. Cînd v-a hirotonit şi v-a dat o parohie, episcopul a fost bun şi drept, dar cînd a crezut de cuviinţă să hotărască o săptămînă de rugăciune, nu mai e bun, e ecumenist, mason, eretic etc. Nu vă lasă Sf Pavel să participaţi la rugăciunea comună? Dar cumva Sf Pavel v-a făcut preot??…

    În ce-i priveşte pe romano-catolici, explicaţi-mi şi mie de ce părintele Stăniloae nu-i socoteşte eretici, socoteşte valid botezul lor şi îi numeşte în Dogmatica sa „Biserici nedepline”? Sunteţi mai cărturar decît părintele Stăniloae? Credeţi că părintele Stăniloae nu citise şi el ce a spus Sf Paisie? Dar nu numai Stăniloae. Puneţi mîna pe Călăuza în credinţă a părinţilor Cleopa şi Ioanichie. Nici ei nu-i socotesc eretici pe catolici, iar la p. 30 ei spun în mod expres că „botezul catolic nu se repetă”, deci e valid. Aşadar, sunteţi mai înduhovnicit, mai drept decît părinţii Cleopa şi Ioanichie?

    Aşa că e bine, ca preot, să umblaţi mai mult după ce spune Biserica prin glasul episcopului („unde e episcopul, acolo e Biserica”), decît după ce credeţi de capul dvs. sau după ce spune un duhovnic sau altul, sau chiar un sfînt sau altul. Biserica nu e un singur sfînt, nu e un singur învăţător – e Pleroma sfinţeniei şi învăţăturii, e Sinodalitatea. Dacă această Sinodalitate nu vă mai reprezintă, de ce mai semnaţi ca „preot”?

    • preugen permalink*
      Ianuarie 20, 2011 11:59 pm

      @ Ioan-Florin.
      1. Spui că Săptămâna de rugăciune a fost fixată de Sinodul BOR. Eu nu am cunoștință de o asemenea hotarâre a Sf. Sinod. E doar un Comunicat al Patriarhiei care anunta programul de anul acesta pt rugaciunile comune si care reaminteste hotararea sinodala care interzice clerului ortodox impreuna slujirea cu cei din alte culte.
      2. Unde ai vazut fratia ta ca adresez ierarhului meu apelative ca cele citate de tine (ecumenist, eretic, mason)? Slava Lui Dumnezeu, nu are nici o legatura cu acestea ci marturiseste si invata Dreapta Creadința curată!
      3. Ce să inteleg din intrebarile frației tale privitoare la Sf. Ap. Pavel? E cumva demodat Sf. Pavel? Cele scrie de el nu mai sunt cumva valabile pentru crestinii moderni ca fratia ta? Daca ai argumente care să-mi dovedească că am greșit in interpretarea cuvintelor marelui apostol, te rog să le expui! Intrebările retorice nu dovedesc nimic. Eu am spus clar: Sf. Pavel ma invata sa îi mustru pe eretici nu sa fac rugaciune cu ei! Daca am inteles greșit, te rog, luminează-mă.
      Mă intrebi dacă Sf. Apostol Pavel m-a făcut preot. Ar trebui să stii că preotia se bazează pe Evanghelia propovăduită de Sf. Pavel. Oricare episcop, preot sau diacon ramane in preotie doar in masura in care marturiseste si invată aceeasi credinta cu a Sfinților Apostoli. In momentul in care cade din credinta apostolilor, cade si din preotie, indiferent de treapta in care se află! Asa că pot spune că am preotia de la Sf. Apostol Pavel in aceeasi masura ca si de la toti cei 12 Apostoli, intrucat cred si marturisesc credinta Bisericii Ortodoxe care pastrează nealterată invățătura apostolilor.
      4. In legătura cu catolicismul. Am impresia ca trebuie sa-l aprofundezi pe Parintele Stăniloaie cat si opera parintilor Cleopa și Ioanichie pentru că fiecare din ei afirmă clar ca credinta catolica nu aduce mantuire. Parintele Cleopa spune textual că cel care se botează la catolici se leapada de botezul ortodox. Se face catolic, dar isi pierde sufletul.
      In privința catolicilor, Ortodoxia ii socoteste eretici. Si aceasata nu de catre persoane izolate, cum incerci fratia ta sa sustii, ci de toata pleroma Bisericii. Toți sfinții Bisericii Ortodoxe, începant de la Sf. Fotie cel Mare si pana la sfintii canonizati in vremea noastră, intr-un glas condamnă abaterile doctrinare latine si le numesc erezii. Poti afla asta chiar și cu o simplă căutare pe internet. Că este asa o dovedește si Rânduiala primirii la Ortodoxie a catolicilor slujbă prezentă in Molitfelnicul românesc până prin 1996, apoi disparând fară nici o explicatie din cuprinsul acestei cărti de slujbă. Apropo, cunosti vreo hotarâre sinodala care să fi interzis săvârșirea aceastei slujbe? Eu nu.
      Pt edificare dau un citat din aceasta rânduiala:

      După ce vine la preot cel ce voieşte să devină dreptcredincios (orto­dox), preotul, având învoire şi binecuvântare de la arhiereul său, îl duce pe el la biserică şi-i porunceşte să stea înaintea uşilor, bisericii; iar preotul, intrând în altar şi îmbrăcându-se cu epitrahilul şi felonul, iese afară în uşa bisericii şi, poruncind aceluia să îngenuncheze, îl întreabă pe el aşa:

      Întrebare : Voieşti să te lepezi de toată rătăcirea schismati­cilor şi de împreună-petrecerea cu ei, în care ai fost până acum ?

      Răspuns : Voiesc cu adevărat.

      Întrebare: Voieşti cu adevărat să fii în toate ascultător Sfintei Biserici Ortodoxe a Răsăritului şi în unire cu credinţa ortodoxă şi statornic să petreci într-însa până la sfârşitul vieţii tale?

      Răspuns : Voiesc cu adevărat.

      Şi după aceea preotul, binecuvîntîndu-l de trei ori pe frunte, zice: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Apoi punând dreapta pe capul lui, zice rugăciunea : Doamne, Dumnezeule atotţiitorule… Şi sfârşind rugaciunea, zice: Scoală-te şi te întoarce către apus şi te leapădă de toată rătă­cirea şi greşelile catolice, în care ai fost până acum.

      Şi, întorcându-se către apus, îl întreabă :

      Întrebare : Te lepezi de toată rătăcirea şi greşeala adunării catolice, în care ai fost până acum ? .

      Răspuns : Mă lepăd de toată rătăcirea şi greşeala adunării catolice, în care am fost până acum.

      Întrebare : Afuriseşti toate eresurile şi dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu şi ai adevărului, şi ai Sfintei Lui Biserici ?

      Răspuns : Afurisesc toate eresurile şi dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu şi ai adevărului, şi ai Sfintei Lui Biserici.

      După aceasta zice către dânsul:

      Întoarce-te către răsărit şi te închină Domnului la Care ai venit.

      Iar el, întorcându-se către răsărit, se închină până la pământ o dată, zicând aşa :
      Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unuia Dumnezeu Care este în Treime sfânt, nedespărţit, slăvit şi închinat.

      Preotul zice:

      Binecuvântat este Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină ; binecuvântat fie în veci. Amin.

      5. Multumesc pentru sfaturile binevoitoare, dar in acelasi timp iti recomand cu toată dragostea să cecetezi cu atentie invătăturile Sfintei Biserici Ortodoxe din care probabil faci parte, si vei afla ca fiecare crestin e responsabil de curatenia credintei pe care o marturiseste. Altfel spus, la judecata Lui Hristos nu te vei putea justifica cu afirmatia,
      am mers după păstorii ecumenisti pentru ca aceia vor da seamă pentru smintela pe care au produs-o iar cei ce sau smintit pentru usurătatea cu care s-au lasat inselati.
      In sfarsit, pentru informatia fratiei tale, sunt destui ierarhi din Sinodul BOR, care nu au organizat saptamana de rugaciune ecumenista in eparhiile lor.
      Cat privește botezul catolicilor este socotit valid doar in situatia in care respectivul catolic vrea sa vina la Ortodoxie. In această situatie, prin iconomie, nu e rebotezat ci doar uns cu Sf. și Marele Mir dupa ce i se face Rânduiala citata mai sus.
      Nici unul din parintii citati de tine nu socotesc botezul catolic valid prin sine ci numai in situatia convertirii la Ortodoxie. Altfel, daca am primi botezul catolic ca Sfânta Taină, ce ne impiedică să le recunoastem pe toate celelalte?

      • Ioan-Florin permalink
        Ianuarie 21, 2011 10:52 pm

        Mulţumesc pentru răspunsul civilizat şi întemeiat pe argumente, deşi eu am fost mai aspru în exprimare.

        Nu am timpul acum să revin la fiecare din argumentele dvs., dar o voi face, dacă îmi veţi îngădui diaologul. De un lucru vreau să vă asigur: sînt ortodox şi cred că în Ortodoxie, înţelegînd prin asta învăţătura Sf. Părinţi, se păstrează toată învăţătura cea dreaptă. În acelaşi timp, „erezie” e un termen grav, complex şi despre care cred că trebuie folosit cu dreaptă măsură. De pildă, îmi amintiţi de Patriarhul Fotie. Eu am citit în amănunt Istoria Bizanţului a lui Vasiliev (savant ortodox!) şi pagini din corespondenţa lui Fotie. Fotie a fost după cum bătea vîntul interesului său. Sînt scrisori în care îl afuriseşte pe Papă, sînt şi scrisori în care e gata să se înţeleagă cu acesta – atunci cînd Fotie, de pildă, îl aruncă în lanţuri pe Sf. Patriarh Nichifor! Să nu confundăm politica bisericească cu dogmatica. De asemenea, e pripită afirmaţia că „toţi sfinţii” i-au aruncat pe „latini” în oala ereziei. Teodor Studitul are epistole cu cele mai frumoase cuvinte la adresa Bisericii Apusene şi a papei Pascal !

        Nu ştiu aşa de sigur ca dvs. că „credinţa catolică nu aduce mîntuire” (eu prefer să spun „ştiu sigur că ortodoxia te mîntuie”!), dar nici nu confund Vaticanul cu Catolicismul, aşa cum Ortodoxia nu e Dealul Patriarhiei. Vaticanul în sine putea să fie pe dreptate de multă vreme excomunicat, dar Biserica romano-catolică e mai mult decît Vaticanul..

        În fine, nu vreau să mă fac eu avocatul lor. Eu am reacţionat la folosirea abuzivă şi confuză a termenului „erezie”. Păi dacă o luăm după Sfintele Canone, alea mari, ecumenice!, stiliştii care ne botează a doua oară sunt cei mai mari eretici!! Dar şi la Athos catolicii sunt botezaţi a doua oară! – ceea ce mi se pare un abuz de neimaginat şi o crasă lipsă de discernămînt. Adică, Vasile cel Mare nu cerea repetarea botezului nici pentru arieni, în schimb să înţeleg că catolicii sunt, în viziunea athonită, mai răi ca arienii ?? Întrebare retorică.

      • Martie 18, 2015 11:51 pm

        Multumim Părinte, ah cuvintele acestea au mers la inima. Dumnezeu sa va miluiasca si sa va mantuiasca!

    • Constantin_ox permalink
      Februarie 23, 2011 5:26 am

      Da, tinere. Sfântul Apostol Pavel l-a făcut preot, mai exact Însuşi Mântuitorul. Caută şi cunoaşte ce înseamnă „…una, sfântă, sobornicească şi apostolească biserică…”, cuvinte pe care poate chiar tu însuţi le mărturiseşti. De vei cunoaşte asta, cu mila şi cu ajutorul Domnului, îţi vei putea (că acum se pare că încă nu poţi…) răspunde la propria-ţi necunoştinţă. Să mă ierţi, ai întrebat – ţi se răspunde…
      Doamne ajută!

    • ortodox permalink
      Iunie 4, 2014 2:56 pm

      Argumentezi prin sofisme luciferice si precum diavolii arhiconi! Stai cuminte!

      • ortodox permalink
        Iunie 4, 2014 2:58 pm

        Dupa sinodul al VII-lea panortodox, nu s-a multiplicat Biserica lui Hristos-Dumnezeu. Nu ai retinut de la Tutea cuvintele: doua adevaruri inseamna niciun adevar. Ce filozofie citesti matale? Ne-ortodoxa sau neo-ortodoxa?

      • ortodox permalink
        Iunie 4, 2014 3:02 pm

        Si…da, parintele Eugen este hirotonit prin succesiunea apostolica de Hristos-Dumnezeu, prin Apostoli si prin toti arhiereii Adevarului. Ce nu ti-e clar? Voi care studiati in Grecia sau in Elvetia, restilizati Biserica cea Una si Invatatura? Stai cuminte! Frate parinte Eugen, lasa sofistii astia in duhul lor luciferic…

      • ortodox permalink
        Iunie 4, 2014 3:05 pm

        Cata acuratete ai in perfidie!!! Barem Lucifer a fost heruvim…

  2. preugen permalink*
    Ianuarie 22, 2011 12:51 pm

    @Ioan-Florin
    Cred că am făcut referire la erezie și eretici fără o prelabilă lămurire a termenului. E adevărat că acum pe de o parte referirea la erezie lipseste din discursul oficial al Bisericii noastre, iar pe de altă parte este folosit uneori fără discernământ in mediile antieumeniste. Sunt de acord că „erezie” e un termen grav si trebuie folosit cu dreaptă măsură, dar cred că este la fel de grav sau chiar mai grav e să fie eliminat din discutiile teologice.
    Deci, ce este erezia și de ce e un păcat asa de grav? Răspunde Sf. Ignatie Bianceaninov:

    Ce este Ortodoxia?

    Ortodoxia este adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh şi Adevăr; Ortodoxia este proslăvirea lui Dumnezeu prin adevărata Lui cunoaştere şi închinare la El; Ortodoxia este proslăvirea de către Dumnezeu, prin dăruirea harului Atotsfântului Duh, a omului care slujeşte Lui cu adevărat. Duhul este slava creştinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie.

    Nu este Ortodoxie în învăţăturile şi filosofările omeneşti: în ele domneşte ştiinţa cu nume mincinos, care e roadă a căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mântuire. „Cine voieşte să se mântuiască, mai înainte de toate se cade lui să ţină credinţa sobornicească, pe care dacă nu o va păzi omul întreagă şi fără de prihană, fără nici o îndoială, va pieri pe veci”. Spre a păstra în noi această chezăşie, Sfânta Biserică înşiră astăzi, în auzul tuturor, învăţăturile născute şi răspândite de satana, prin care se vădeşte vrăjmăşia faţă de Dumnezeu, care se împotrivesc mântuirii noastre şi caută să ne-o răpească. Ca pe nişte lupi răpitori, ca pe nişte şerpi aducători de moarte, ca pe nişte hoţi şi ucigaşi, Biserica înfierează aceste învăţături; păzindu-ne de ele şi chemându-i să iasă din tărâmul pierzaniei pe cei amăgiţi de ele, ea dă anatemei aceste învăţături şi pe cei ce se ţin de ele cu îndărătnicie.

    Cuvântul anatema înseamnă îndepărtare, lepădare. Când Biserica dă anatemei o învăţătură, asta înseamnă că învăţătura cu pricina cuprinde hulă asupra Sfântului Duh, şi pentru mântuire este de trebuinţă ca ea să fie lepădată şi îndepărtată cum este îndepărtată otrava de mâncare.

    Când este dat anatemei un om asta înseamnă că omul cu pricina şi-a însuşit cu hotărâre învăţătura hulitoare, lipsindu-se prin ea de mântuire pe sine şi pe semenii săi, cărora le împărtăşeşte felul său de a gândi.

    Când cineva se hotărăşte să părăsească învăţătura hulitoare şi să primească învăţătura pe care o ţine Biserica Ortodoxă, el e îndatorat, după rânduielile Bisericii Ortodoxe, să dea anatemei învăţătura mincinoasă pe care o ţinea până atunci şi care îl ţinea în pierzare, înstrăinându-l de Dumnezeu, făcându-l să rămână vrăjmaş lui Dumnezeu, hulitor al Sfântului Duh, părtaş al satanei.

    Însemnătatea anatemei este de doctorie duhovnicească a Bisericii împotriva unei boli a duhului omenesc, boală care pricinuieşte moarte veşnică.

    Pricinuiesc moarte veşnică toate învăţăturile omeneşti care vâră în credinţă filosofarea proprie, scoasă din ştiinţa cu nume mincinos, din cugetarea trupească – această moştenire de obşte a duhurilor căzute şi a oamenilor, în învăţătura de Dumnezeu descoperită despre Dumnezeu. Filosofarea omenească amestecată în învăţătura credinţei creştineşti se numeşte erezie, iar urmarea acestei învăţături – rea credinţă. Apostolul înşiră între faptele trupeşti şi ereziile (Galateni 5, 20). Ele ţin de faptele trupeşti prin obârşia lor, cugetarea trupească, care este moarte, care este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, care legii lui Dumnezeu nu se supune, că nici nu poate (Romani 8, 6-7). Ele ţin de faptele trupeşti prin urmările lor. Înstrăinând duhul omenesc de Dumnezeu, unindu-l cu duhul satanei în păcatul de căpetenie al acestuia – hula împotriva lui Dumnezeu, ele îl supun robiei patimilor, ca pe un părăsit de Dumnezeu, ca pe un lăsat în voia propriei lui firi căzute, întunecatu-s-a inima lor cea neînţelegătoare, spune Apostolul despre înţelepţii care s-au abătut de la adevărata cunoaştere de Dumnezeu: zicându-se pe sine a fi înţelepţi, au înnebunit… au mutat adevărul lui Dumnezeu întru minciună… pentru aceea i-a şi dat pe ei Dumnezeu întru patimi de ocară (Romani l, 21-22, 25-26).

    „Patimi de ocară” sunt numite feluritele patimi curveşti. Purtarea ereziarhilor era dezmăţată: Apolinarie era preacurvar, Eutihie era cu osebire robit patimii iubirii de bani, Arie era cumplit de desfrânat.
    Ereziile, fiind fapte trupeşti, roade ale cugetării trupeşti, sunt născocite de către duhurile căzute. „Fugiţi de ereziile cele fără de Dumnezeu”, spune Sfântul Ignatie Teoforul, „căci sunt născocire a diavolului, a şarpelui, începătorului răutăţii”.
    Duhurile căzute, purtând în sine temeiul tuturor păcatelor, se străduiesc să-i atragă în toate păcatele pe oameni, cu scopul şi cu setea de a-i da pierzării. Ele ne atrag în felurita desfătare a trupului, în iubirea de câştig, în iubirea de slavă, zugrăvindu-ne în culorile cele mai vii şi mai atrăgătoare obiectele acestor patimi. Ele se străduiesc să ne atragă mai ales în trufie, din care odrăslesc precum verdeţurile din seminţe vrăjmăşia faţă de Dumnezeu şi hula împotriva Lui.

    Păcatul hulei împotriva lui Dumnezeu, care alcătuieşte miezul tuturor ereziilor, este păcatul cel mai greu, care este propriu duhurilor căzute şi alcătuieşte însuşirea lor cea mai aparte.

    Duhurile căzute se străduiesc să acopere toate păcatele cu o mască plăcută, numită în scrierile ascetice ale Părinţilor îndreptăţiri. Ele fac asta cu scopul ca oamenii să fie amăgiţi mai lesne, să se învoiască mai uşor la primirea păcatului.

    La fel fac ele şi cu hula împotriva lui Dumnezeu: se străduiesc să o acopere cu nume măreţe, cu o retorică pompoasă, cu o filozofie elevată. Cumplită armă sunt în mâinile duhurilor ereziile! Ele au pierdut popoare întregi răpindu-le fără ca acelea să bage de seamă creştinismul, înlocuind creştinismul cu o învăţătură hulitoare, împodobind această învăţătură ucigaşă cu numele de creştinism purificat, adevărat, restaurat.

    Erezia este un păcat săvârşit, în primul rând, cu mintea. Acest păcat, fiind primit de minte, se împărtăşeşte duhului, se revarsă asupra trupului, spurcă chiar trupul nostru, ce are putinţa de a primi sfinţire din împărtăşirea cu harul dumnezeiesc şi de a se spurca şi molipsi prin împărtăşirea cu duhurile căzute. Acest păcat este cu greu băgat de seamă şi anevoie priceput pentru cei care nu cunosc bine creştinismul, şi ca atare prinde lesne în cursele sale simplitatea, neştiinţa, mărturisirea nepăsătoare şi superficială a creştinismului.
    (Sf. Ignatie Brianceaninov, Predică la Duminica Ortodoxiei (fragment))

    Eu cred că Sf. Ignatie răsunde multumitor la cele două intrebări.
    In privinta romano-catolicismului există un munăr impresionant de lucrări care analizizează invățătura de credință apuseană și care scot in evidență același fapt: teologia catolică susține și invată dogme care au fost dcmascate ca erezii de către Sfintii Părinti. In privinta aceasta iti recomand cartea Noul catehism catolic contra credintei Sfintilor Părinți(se poate descărca de aici) care cred ca este mai mult decat suficientă pt dovedirea ereziei catolice.
    Intersant de observat: Biserică romano-catolică in traducere inseamnă impărăție universală romană deci nu creștină. Cuv biserică este inrudit cu termewnul grecesc basileus=rege. impărat.
    Am mentionat pe sfintii părinți incepând cu Fotie pentru că până in secolul al IX-lea Apusul era ortodox. E firec deci ca Sf. Teodor Studitul care a trăit la sfârșitul sec. al VIII-lea și incep sec IX (759-826) să aibă cuvinte frumoase pt papa Pascal intrucat acesta era ortodox. Iată ce parere avea Sf. Teodor despre erezie și Ortodoxie:

    Atunci cînd Credinţa e primejduită, poruncă Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi cîştigă existenţa? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?

    Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi şi preoţi, chiar dacă ar fi mulţi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace şi spre păzirea canoanelor… şi nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi, cei dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.

    Avem poruncă de la însuşi Apostolul Pavel ca, atunci cînd cineva învaţă ori ne sileşte să facem orice alt lucru decît am primit şi decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acela urmează a fi osândit, că nefăcând parte din clerul sfinţit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o…

    Şi chiar dacă am fi păcătoşi în multe, totuşi suntem ortodocşi şi mădulare ale Bisericii Universale, îndepărtându-ne de orice erezie şi urmînd oricărui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Şi nu numai acestora, ci şi hotărârilor pe care le-au luat şi le-au propovăduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desăvărşit, ci pe jumătate, cel care crede că are dreapta credinţă, dar nu se alătură dumnezeieştilor Canoane.

    (Migne, PG Epistola II.81)

  3. Februarie 2, 2011 2:44 pm

    Editura Iona vă invită la un CONCURS
    Cei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc).

    Pentru a participa vă aşteptăm pe blogul nostru http://edituraiona.blogspot.com

    Editura Iona a luat chip din dorinţa de a face o trecere lină de la cele ale lumii acesteia la năzuinţele duhului. Conceptul editurii se situează la graniţa dintre tărâmul Dreptei Credinţe şi cel al culturii, încercând să cultive în cititori nu numai o desfătare a sufletului, ci şi să înfăţişeze ochiului omenesc bucuria cărţilor frumoase.

    Editura publică cărţi de teologie ortodoxă, dar şi cărţi pentru copii, încercând să îmbine mesajul creştin-ortodox cu ilustraţii minunate, astfel încât copiii să se simtă atraşi să răsfoiască paginile poveştilor noastre.

  4. cyp permalink
    Februarie 16, 2011 11:53 am

    @Ioan-Florin tu zici ca erezie e un cuvant dur. Dar atat in Biblie (faptele apostolilor daca nu ma insel) cat si in Sfanta Traditie este zis clar: Oricine modifica invatatura apostoleasca primita de la Mantuitorul in orice fel este anatema (adica rupt de Biserica si afurisit) este eretic si nu are nici o impartasire cu Duhul Sfant fiind urmas al Satanei asa cum si Hristos cand Petru s-a opus voii Dumnezeiesti l-a numit pe acesta Satana. De asemenea oricine accepta asemeni erezii in mod vadit sau tacit (adica nu condamna imendiat si pe fata greseala lor) se face partas cu acestia anatemizarii si despartirii de trupul lui Hristos.

    Deci este foarte clar ca catolicii sunt anatema si eretici si ca nu putem avea nici o partasie cu ei in rugaciune.

    Eu nu ma bazez pe scrierile unui parinte al bisericii sau al altui ci pe cuvantul evangheliei.

    • ortodox permalink
      Iunie 4, 2014 2:54 pm

      Adevarat! Scrie exact anatematizat: (1 Corinteni 16-22, Galateni 1, 6-8, Apocalipsa 22-19)

      pr.m.tudor

  5. Ortodox permalink
    Aprilie 27, 2011 12:23 pm

    Pilda VIDEO: De ce nu ne asculta Dumnezeu rugaciunile? http://www.youtube.com/watch?v=-DiIpBQQpGc

  6. Iusty permalink
    Octombrie 20, 2011 12:18 pm

    Adaug din nou a mărturisi, împreuna cu Sfânta Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, şi deci lepăd adăugirea catolică: Şi de la Fiul.
    Mărturisesc să cea mai înaltă stăpânire în Biserica Lui Hristos este Sinodul Ecumenic şi numai lui se poate da însuşirea de infailibil (negreşitor). Iar vreo persoana oarecare, oricine ar fi, nu poate nicidecum să-şi însuşească aceste drepturi.
    Cred şi mărturisesc că rugăciunile şi milosteniile celor vii pentru cei adormiţi în credinţă şi mai ales unite fiind cu jertfa cea fără de sânge a Mântuitorului lumii, ajută sufletele trecute din această viaţă, mijlocind pentrun ei iertare de la Dumnezeu. Iar dogma despre Purgatoriu sau despre focul curăţitor o lepăd ca pe o născocire fără temei.
    Cred şi mărturisesc, că la pregătirea Sfintelor Daruri nu se poate întrebuinţa azima, adică pâine nedospită şi nesărată, ci pâine de făină de grâu curat din aluat dospit şi sărat; cred şi mărturisesc, că împărtăşirea credincioşilor nu se face cu ostia cum obişnuiesc catolicii, ci cu cinstitul Trup şi scumpul Sânge al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, tainic prefăcute prin puterea Duhului Sfânt la Sfânta Liturghie, dreapta credinţă necunoscând decât un singur fel de împărtăşire: sub amândouă chipurile, atât pentru preoţi cât şi pentru popor; şi deci lepăd şi aceste înnoiri ale catolicilor.
    În sfârşit cred şi mărturisesc toate cele ce Sfânta Biserică Ortodoxă învaţă a crede şi a mărturisi, şi mă angajez prin aceasta că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea şi o voi lăsa şi copiilor mei ca moştenire nepieritoare.
    Pentru care şi adeveresc cu însăşi a mea semnătură

  7. Emil permalink
    Ianuarie 25, 2014 5:39 pm

    Sa ne traiti parinte Eugen si sa ne dea Dumnezeu cat mai multi preoti care sa ne invete cu curaj pe noi cei nestiutori !
    Dumnezeu sa ajute poporul roman, sa ne lumineze mintea sa traim Ortodoxia, iar celor care nu o cunosc sa Le-o descopere spre mantuirea lor.

Trackbacks

  1. Război întru Cuvânt » PRAZNICUL UITAT AL SFANTULUI MARCU AL EFESULUI si “praznuirile” minciunii si umilirii in fata ideologiei masonice a ecumenismului
  2. Pagina nu a fost găsită « Saccsiv's Weblog
  3. STIRILE ZILEI (20.01.2011) « Saccsiv's Weblog
  4. STIRILE ZILEI (20.01.2011) | Revista Presei
  5. Preluat de pe blogul CUVÂNT ORTODOX De ce nu particip la saptamana de „rugaciune” ecumenistă? « stefanmihai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: