Skip to content

Ioan Ianolide: Biserica în (euro)comunism

Februarie 26, 2009

Ioan Ianolide

Ioan Ianolide

Am citit cu amărăciune si durere decizia Sf. Sinod privind actele biometrice şi vazând distanţa astronomica la care se situiază mai marii Bisericii noastre faţă de frământările poporului dreptcredincios, am revăzut  un fragment din cartea mărturisitorului Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos in care face o aspră dar dreapta critica a Bisericii din vremea acelui regim antihristic. Din păcate, asemănările cu situaţia contemporana sunt nu puţine şi nici întâmplătoare…. Redau mai jos acest fragment:

Nu confundăm Biserica lui Hristos cu clerul.(…) Clerul depinde atât de mult de statul ateu, încât toţi sunt obligaţi să-i slujească. Biserica oficială este o oficină a puterii statului ateist. In aceste condiţii Biserica este, evident, poporul, poporul care crede, poporul care jertfeşte, poporul care luptă şi care suferă.

Între vlădici şi popor este o totală ruptură. Ei trăiesc în afara sufletului creştin. Ei se încadrează elitei statale. Deşi credem în harul pe care-l poartă, nu credem în ei ca oameni. Cuvântul lor nu mai merge la sufletele noastre, căci poartă iz politic. Ei pre­tind că obţin în acest fel libertatea credinţei, dar noi considerăm că opera lor majoră este justificarea guvernării ateiste.

Cu ei ori fără ei, credinţa ar fi trăit. Chiar prigonită, credinţa a trăit, şi dovada o fac sfinţii şi martirii închisorilor. Ei însă nu percep credinţa prin jertfă, ci prin servilism. Racila este veche la noi, căci înaltul cler este demult politicianizat de către guver­nanţi de toate orientările. Se cuvine ca Biserica să rămână credincioasă lui Hristos şi poporului – între aceşti doi stâlpi de susţinere trebuie să se mişte ea. Biserica trebuie să fie independentă faţă de stat, dar în comuniune cu poporul.

Biserica nu se cuvine să guverneze, căci nici o organizare statală nu e desăvârşită – desăvârşirea e numai în spiritualizare, şi deci aici se cade ei să guverneze – dar nici nu e străină faţă de politică, ci ea gândeşte şi exprimă „politica” lui Hristos. „Politica” lui Hristos guvernează lumea la modul spiritual.

Acum mai mult ca oricând Biserica trebuie să se confunde cu destinele lumii şi să se disocieze mai categoric de erorile ei. Ea trebuie să fie puternică pentru a struni puterea de stat, puterea economică sau orice altă putere care nu slujeşte poporul. Bise­rica nu mai este a lui Hristos dacă nu slujeşte poporul. Iar popo­rul trebuie să trăiască în sânul Bisericii atât prin viaţa religioasă, cât şi prin cea morală, educativă, culturală, socială şi economică.

In îndelungata şi sistematica prigonire prin care am trecut, forţa rezistenţei noastre a fost Biserica. Credem în Biserica drept-măritoare ca trup mistic al lui Hristos, căci aşa ne-am îm­părtăşit de Harul Lui în temniţe, în epuizare, în torturi şi-n faţa morţii. Mărturisim Biserica şi ne declarăm pietre vii ale zidirii ei în acest secol. Hristos este Cel prigonit, întemniţat şi răstignit. Hristos este Cel ce va birui, va slobozi şi va învia lumea prin Bi­serica Sa, prin aleşii Săi, prin toţi cei ce-L mărturisesc. Hristos are nevoie de hristoşi care să-i poarte mesajul cu preţul Crucii, în acest veac, pentru mântuirea oamenilor. Slavă lui Hristos!

Ne facem purtători ai vestirii creştine, ai crucii şi ai slavei lui Hristos. Credem în infailibilitatea Bisericii, dar deosebim între dogma infailibilă şi cuvântul propovăduit ori norma canonică. Socotim că însăşi dogmele infailibile au reieşit din aceste fră­mântări, lupte şi contradicţii.

Credem în dogmele Bisericii fără a le pune în discuţie. Trăim din izvorul de viaţă dătător al Duhu­lui Sfânt, ai Cărui purtători ne străduim a fi în noi înşine, între noi şi în raporturile noastre cu lumea.

Am făcut aceste precizări deoarece avem de dat o bătălie mare în sânul Bisericii, în primul rând cu clerul şi apoi cu toţi cei ce sunt exponenţi ai puterii creştine, căci am constatat din proprie experienţă că mult prea multe lucruri lasă de dorit în lumea creştină. Clerul şi laicii creştini ai secolului XX au fost gă­siţi nepregătiţi pentru lupta în care au intrat, întrucât deja pără­siseră mesajul evanghelic.

Dacă ei ar fi trăit conform cuvântului lui Dumnezeu, n-ar mai fi existat cauzele ce au generat crizele acestui veac. Ei au părăsit istoria, părăsind poporul. Au lăsat evenimentele să curgă la voia întâmplării şi, drept urmare, ucenicii satanei au fă­cut ei istorie şi au lovit Biserica.

Viziunea eshatologică a împărăţiei lui Dumnezeu a fost ade­sea fals ori ipocrit interpretată, încât creştinismul nu a mai slujit poporul, ci 1-a abandonat necredincioşilor, care s-au întors îm­potriva lui. De asemenea, insistenţa pusă asupra vieţii duhovni­ceşti individuale a făcut ca şi inexistent mesajul comunităţii creştine, al vieţii şi lumii creştine.

Complăcându-se în forma căldicică a bunului trai burghez şi în indiferentism şi neputinţă faţă de poporul sărac şi obidit, creş­tinii reprezentativi – cler şi laici – sunt vinovaţi de a nu-L fi purtat şi reprezentat pe Hristos în acest secol. Căci Hristos prin creştini lucrează şi dacă creştinii nu-şi împlinesc datoria, El ridică pe alţii să-L reprezinte, făcându-Şi mărturisitori chiar şi din pietre.

De-a lungul veacurilor Biserica a fost prezentă în istorie atât prin elitele ei, cât şi prin credinţa poporului, căci forţa Bisericii sunt masele populare, dar fermentul maselor populare este elita creştină.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Martie 1, 2009 3:53 am

    Foarte bun articolul! Am pus si eu un link spre el.

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Noutati 1-2 martie 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: