Skip to content

Emo… si cu Dumnezeu ?

Iunie 2, 2008

Ceea ce fascineaza  la tinerii emo este obstinatia cu care insista sa faca reclama macabrului. Se simt bine in preajma mortii, vorbesc cu plăcere despre moarte, cocheteaza cu ea… Multi pentru că vor sa fie cool, sa fie admiraţi de colegi, dar altii, cei adevărati, pt ca intradevar nu gasesc un sens vietii pe care o duc. Au parinti care îi iubesc… de departe, le trimit bani, dar aceasta iubire nu poate atinge inima lor. In legatura cu Dumnezeu acesti copii au idei vagi, de fapt recunosc că s-au indepărtat de el, dar asta nu-i deranjeaza prea tare. E firesc: de ce sa se preocupe de parerea Tatălui Ceresc, când au atâtea probleme cu parintii de pe pamânt? Cum ar putea comunica cu El, când parintii lor le sunt inaccesibili? Totusi Dumnezeu nu este indiferent faţă de ei. El inca de foarte multa vreme a dat un avertisment in Biblie, avertisment care nu lasă nimănui putinţa de eschivare. Nu poti fi emo şi să afirmi ca ai ceva pt Dumnezeu pt că „Toţi cei ce mă urăsc pe Mine iubesc moartea” (Pilde 8, 36). Cu puţin exerciţiu de imaginaţie, inversând fraza rezulta ca Cei ce iubesc Moartea, mă urăsc pe Mine…

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. Iunie 4, 2008 11:35 am

    Da, asa e, numai ca trebuie sa ne fie mila. Cei mai multi dintre ei chiar sunt nestiutori si au fost crescuti, (de)formati de o cultura a nihilismului, iar privarea de dragostea parinteasca nu e un moft… duce la crize majore. E greu sa ajungi cu adevarat la Dumnezeu daca nu ai stiut ce e iubirea unui tata sau a unei mame… fie si de „adoptie”. E datoria noastra sa cautam, daca putem, sa le oferim dragostea dupa care tanjesc. Si numai daca o resping, atunci se poate spune ca e vina lor. Dar trebuie staruinta… Oricum, sa nu-i osandim si sa nu radem de ei, ar fi rugamintea mea din suflet pentru cei care citesc aici.

  2. curioasa permalink
    Ianuarie 16, 2009 1:32 pm

    “Toţi cei ce mă urăsc pe Mine iubesc moartea” (Pilde 8, 36).
    Cum ajungem in lumea de dincolo adica la Dumnezeu, nu murind? Si atunci de ce trebuie sa uram moartea cand ea este drumul catre viata de dincolo? Inca o dovada ca multe din asa-zisele scrieri sau pilde crestine sunt doar niste aberatii scornite de mintea umana si ca unii sunt la mii de km distanta fata de Adevar si de Dumnezeu. Pace tuturor!

    • preugen permalink*
      Ianuarie 16, 2009 2:15 pm

      @ curioasa
      Cred ca avem in primul rând o problemă de înţelegere a termenilor. Versetul citat are legătura cu modul de manifestare a celor departe de Dumnezeu (deşi poate în căutarea Lui!).Am aratat că predilectia spre macabru, spre intuneric, este un mod de a iubi moartea, cele legate de ceea ce intelegem in mod curent prin moarte. Găsim in „arsenalul” acestor tineri obiecte folosite la automutilare sau suicid (lame, cutite) filmele, videoclipurile, pe care le urmăresc sunt pline de scene ce implica moartea (sânge, crime, torturi, groază). A-L iubi pe Dumnezeu, inseamna sa iubeşti in primul rând darul cel mai de pret pe care ţi l-a dat: viaţa. Atunci cand uraşti viaţa, uraşti şi pe Cel care ţi-a dăruit-o! A-L iubi pe Dumnezeu insemna a căuta să-L cunoşti ( cum poţi iubi un Necunoscut?!) şi la aceasta se poate ajunge numai prin implinirea poruncilor Lui. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
      Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.
      (Ev. Ioan 14, 21, 24)
      Fireşte că moartea fizică este uşa prin care ajungem in lumea de dincolo, dar la fericirea veşnica cu Dumnezeu nu poţi ajunge după moarte, daca nu L-ai căutat inca din aceasta viaţă.

  3. curioasa permalink
    Ianuarie 16, 2009 2:38 pm

    @Preugen

    Da, aveti dreptate in tot ce ati scris. Am auzit de acesti copii „emo” dar nu prea stiam exact ce reprezinta ei. E grav daca ajung in acest stadiu! Viata e frumoasa cu bune sau rele, toate au rostul lor si nimic nu e intamplator mai ales daca incerci sa inveti cate ceva din fiecare intamplare a vietii. Insa pentru unii e greu sa pastreze echilibrul mai ales daca nu au nici un D-zeu…si nici nu au fost indrumati catre El de nimeni.

Trackbacks

  1. Generaţia “emo” - copiii nimănui? « N-am cuvinte…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: