Skip to content

Universul a fost creat special pentru OM

Martie 8, 2008

Adrian Iosif

Martin Heidegger, considerat de mulţi ca fiind cel mai mare filosof al timpurilor noastre, îşi începea unul din cursurile sale cu o întrebare ameţitoare: de ce există ceea ce există, de ce există totul mai degrabă decât nimic? Mai simplu spus, de ce există Universul, de ce existăm noi?
În contextul specific sceptic şi materialist al vremurilor noastre această întrebare nu şi-a găsit încă un răspuns care să mulţumească pe toată lumea. Dar provocarea fiind lansată, mai mulţI cercetători, din diferite domenii, au căutat să dea răspuns unei probleme derivată din întrebarea lui Heidegger: cum se face că existăm? Cum au putut da naştere nişte condiţii presupuse iniţial haotice unui univers atât de omogen şi atât de ordonat la scară mare, aşa cum este universul în care trăim noi astăzi?
Problema apartenenţei cosmice şi planetare a omului a ridicat însă o serie de probleme filosofice şi teologice. Oamenii de ştiinţă au constatat că forma noastră de viaţă depinde, în câteva direcţii delicate şi subtile, de unele coincidenţe aparente ale legilor fundamentale ale naturii. Legat de aceste observaţii a fost elaborată ipoteza universului antropic (de la cuvântul grecesc \”anthropos\” care înseamnă \”om\”). Această ipoteză, căreia în prezent i se acordă statutul de principiu, conferă câteva calităţi speciale vieţii de pe Pământ.
Ideea de bază a acestui principiu afirmă că, deşi poziţia omului în univers nu este neapărat centrală, ea are totuşi un caracter special şi privilegiat. Se pare că noi, oamenii, beneficiem de o situaţie specială, în sensul că universul este construit după \”gusturile\” noastre…
Formularea principiului antropic a fost dată în 1961 de astronomul Robert Dicke, care a avut ca punct de plecare unele lucrări ale celebrului fizician englez, laureat al premiului Nobel, Paul Adrien Dirac:
\”Universul are proprietăţile pe care le are şi pe care omul le poate observa deoarece dacă ar fi avut alte proprietăţi omul nu ar fi existat\”. Trebuie să recunoaştem că un astfel de enunţ sună cel puţin ciudat pentru un om de ştiinţă.
Mergând un pas mai departe astronomul Paul Davies avea să afirme, prin anii \’70, că pur si simplu omul nu ar fi putut exista în altfel de universuri decât cel prezent!
Vom vedea mai departe o serie din argumentele ştiinţifice pe care se bazează aceste afirmaţii.
Pământul apare în mod evident ca fiind un loc ideal pentru apariţia vieţii prin faptul că posedă o cantitate abundentă de apă în stare lichidă. Dacă temperatura de pe Pământ are fi fost fie mai scăzută, ca pe Marte de exemplu, fie mai ridicată, cum este cazul planetei Mercur, mediul nu ar fi fost propice pentru dezvoltarea şi supravieţuirea diverselor forme de viaţă. Apa , fie s-ar fi evaporat, fie ar fi existat doar sub formă de gheaţă. Numai că Pământul este la o distanţă ideală faţă de Soare! Puţin mai aproape de Soare şi Pământul ar fi fost astăzi un deşert! Puţin mai departe de Soare şi frumoasa noastră planetă albastră ar fi apărut acum ca un tărâm ostil. Problema este că nici măcar nu ar fi avut cine să-i constate ostilitatea, noi neputând vieţui în condiţiile respective.
Masa Pământului are, de asemenea, o valoare optimă. Dacă Pământul ar fi fost cu 15% mai greu decât cele 5,97×1021 tone, atmosfera terestră ar fi fost cu mult prea densă şi condiţiile de mediu nu ar mai fi permis dezvoltarea proceselor biologice cunoscute azi. Dacă, de asemenea, masa planetei noastre ar fi fost cu 15% mai mică atmosfera ar fi fost fie prea rarefiată, fie inexistentă (forţa gravitaţională nu ar mai fi fost suficient de puternică pentru a reţine moleculele gazelor care compun atmosfera şi acestea s-ar fi pierdut în spaţiu).
În mod analog, biofizicienii arată că o variaţie cu mai mult de două grade a înclinaţiei axei terestre (care este de 23°27\’) ar fi făcut imposibilă apariţia vieţii pe Terra.
Cunoaştem cu toţii că perioada de rotaţie a Pământului în jurul axei proprii este de aproximativ de 24 ore (mai exact 23 ore şi 56 minute). Această valoare face ca variaţiile de temperatură zi-noapte să nu fie prea mari. Dacă perioada de rotaţie în jurul propriei axe ar fi mai mare sau mai mică, variaţiile de temperatură în trecerea de la zi la noapte (şi invers) ar afecta decisiv viaţa de pe Pamânt.
Tot biofizicienii au calculat raportul dintre cantitatea de radiaţie primită de Pământ şi cea reflectată (aşa-zisul \”albedo\”): au găsit valoarea de 0,37. Se pare că, din nou, am fost \”norocoşi\”! Câteva procente în plus sau în minus ar fi făcut imposibilă viaţa pe Pământ! Pământul reţine exact cantitatea de lumină de care are nevoie! Nici mai mult, nici mai puţin!
Fizicienii, la rândul lor, au descoperit coincidenţe la fel de stranii: constantele fundamentale, care ne-au dat atâtea bătăi de cap în anii de şcoală cu memorarea lor, au exact valoarea necesară pentru ca această planetă să ne servească drept cămin. Orice altă valoare pentru constanta gravitaţională (aşa zisa constantă a lui Cavendish), pentru constanta lui Planck, pentru sarcina electronului ş.a.m.d., fie şi puţin diferită de cea cunoscută, ar fi făcut ca cele patru forţe fundamentale, care guvernează şi procesele vii, să ducă la apariţia unei lumi plicticos de pustie…
Trebuie spus şi faptul că, pe baza valorilor forţelor electromagnetică şi gravitaţională din universul actual, există motive extrem de serioase pentru a argumenta că o fiinţă inteligentă care să poată realiza ceea ce face omul pe planeta Pământ trebuie să aibă exact dimensiunile pe care le are corpul uman.
Masa unui proton este de 1836 de ori mai mare decât cea a unui electron. Dacă acest raport se micşorează în mod sensibil, formarea structurilor bine definite (cum ar fi structurile cristaline sau moleculele organice) nu ar mai fi posibilă. O modificare, fie şi infimă, a constantei de interacţiune nucleară tare ar fi făcut imposibilă apariţia lanţurilor de carbon, lanţuri care stau la baza moleculelor vii. Dacă, din contră, această constantă ar fi fost mai mare cu aproximativ 10%, tot hidrogenul din univers s-ar fi transformat în helium şi astfel, în întreg universul nu am fi găsit nici măcar un strop de apă.
S-au făcut simulări pe computer privind supravieţuirea lumii vii. Computerul a luat pe rând mai multe constante fundamentale şi a modificat puţin valoarea lor. Dacă din tot setul de constante, fie şi numai una era modificată, legile fizicii şi chimiei se modificau în aşa măsură încât de fiecare dată verdictul computerului era acelaşi: orice posibilitate de existenţă a vieţii şi a fenomenelor conştiente este imposibilă! De fiecare dată computerul găsea că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de formare a carbonului. Deci constantele fizice au exact valoarea necesară pentru ca noi, oamenii, să existăm!
Majoritatea seturilor de valori ar da naştere unor universuri care, deşi ar putea fi foarte frumoase, nu ar conţine pe cineva care să poată admira acea frumuseţe!
S-ar putea ridica aici întrebarea: dacă setul de constante fizice ale Universului este unic -deci cu o probabilitate de apariţie extrem de mică -, oare cum de s-a ajuns tocmai la acest set particular? Să fie doar o simplă coincidenţă?!
Observaţiile astronomice din ultimele două decenii arată că în galaxia noastră există o zona specială în care condiţiile sunt cele mai favorabile vieţii – asa-numitul \”cerc co-rotaţional\”, zonă în care se află, desigur, şi Sistemul nostru Solar. Mai mult chiar, Soarele este localizat între două braţe spirale ale Galaxiei, departe de ameninţarea radiaţiilor distructive ale novelor, care explodează destul de des în aceste braţe. Suntem plasaţi într-un \”colţ\” liniştit al Galaxiei noastre!
Argumentele de acest gen ar putea continua aproape la nesfârşit. Concluzia este că noi trăim într-un univers excepţional, construit anume pentru a ne permite nouă, oamenilor să existăm!
Astrofizicianul Trinh Xuan Thuan, în cartea sa \”Melodia secretă\” a calculat probabilitatea ca toate aceste condiţii necesare apariţiei şi dezvoltării vieţii (din care noi nu am enumerat decât o infimă parte) să fi fost satisfăcute, în mod întâmplător, simultan: această probabilitate este egală cu probabilitatea ca un arcaş să lovească cu săgeata sa, de la distanţa de 15 miliarde de ani-lumină,o ţintă cu aria de un cm2!! Adică practic imposibil!
Seneca, cu aproape două mii de ani urmă, scria: \”Noi dorim să privim şi dincolo de hotarele acestei lumi, să vedem încotro se îndreaptă, de unde provine şi spre ce sfârşit se grăbeşte aceasta iuţeală atât de mare a universului\”. Referitor la acest impuls specific uman de a-şi defini locul şi rolul în Univers, principiul antropic, ca o concluzie a dovezilor rezumate mai înainte, ne determină să ne gândim la faptul că, aşa cum spunea cândva, matematicianul şi filosoful german Leibniz, \”trăim în cea mai bună dintre lumile posibile\”. Şi mai mult, această lume extraordinară care ne înconjoară pare a fi fost creată special ca eu şi dumneavoastră, stimaţi ascultători, să existăm! Universul ne apare astfel ca o cameră anume aranjată şi mobilată pentru a găzdui fiinţa umană!
Şi dacă în acest Univers copleşitor prin grandoarea şi imensitatea sa, totul, în cele mai mici amănunte, este croit după măsura omului, dacă nici cele mai mici particule şi nici cele mai obscure fenomene nu par a fi întâmplătoare, putem, oare, să mai credem că existenţa noastră este un simplu accident?
Principiul antropic, cu concluziile sale neobişnuite pentru gândirea preponderent materialistă a ultimelor două secole, este inclus de specialişti în categoria curiozitătilor ştiinţifice. Explicaţiile care se încearcă fac ca nedumerirea noastră sa crească… Fiecărei explicaţii parcă îi lipseşte ceva şi de obicei un răspuns generează automat noi întrebări. \”Sunt în cer şi pe pământ mai multe lucruri decât visează filosofia voastră\” îi spune Hamlet lui Horaţiu…
Şi, într-adevăr, sunt în cer şi pe pământ mult mai multe lucruri decât visează şi ne învaţă astăzi ştiinţa noastră. Mai ales în cer…

Articol preluat de pe http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Principiul-antropic-961.htm

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: