Zaheu vameşul
februarie 8, 2008
Luca 19, 1-10
Duminca trecuta, am citit din Evanghelia Sf. Apostol Luca despre întâlnirea vameşului Zaheu cu Domnul Iisus Hristos. Ceea ce m-a impresionat mai mult a fost diferenta de atitudine: Iisus pe de o parte si poporul de cealalta parte. Venirea lui Iisus in casa lui Zaheu a provocat indignarea poporului – si poate pe buna dreptate, omeneste vorbind, caci Zaheu era mai marele vameşilor, o tagma cunoscuta pentru rapacitatea ei, si cu siguranta marea avere a lui Zaheu nu fusese dobandita prin mijloace oneste. Iisus Insa nu l-a judecat pe Zaheu, ci l-a onorat cu prezenţa Sa în casa lui. El de fapt spusese ca nu a venit să judece lumea ci ca să o mântuiască. In aceasta relatare evanghelica, vedem clar faptul ca Iisus este un medic al omului cazut în pacat nu un judecător aspru. Oamenii l-au judecat pe Zaheu – şi odată cu el şi pe Iisus – şi au dat şi sentinţa: pacatos incorigibil. Iisus insa nu a spus nici un cuvant de mustrare ci a intrat in casa lui. Aceasta onoare nesperată şi nemeritată totodată, a provocat convertirea lui Zaheu si mantuirea intregii lui familii.
Mântuitorul ne da si explicatia acestui fapt cu totul neşteptat pentru contemporani: Si acesta este fiul lui Avraam, adica Iisus a vazut la el ceva din credinţa lui Avraam, care l-a determinat pe vameş să ignore totul şi să se urce in copac.
Iisus ne arata aici ce este adevarata dragoste crestina: să cauti sa vindeci nu sa condamni, dragoste care deriva direct din calitatea de creştin – ucenic al lui Iisus Hristos – care a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
2 comentarii
leave one →
Cuvânt Ortodox 
Din această pericopă evanghelică (LUCA 19,1-10), după tâlcuirea Sfântului Teofilact, arhiepisopul Bulgariei reiese că pe cele mai mari ,,vase” ale diavolului le răpeşte Mântuitorul şi pe ,,cetăţile” lui le surpă. Dacă din vameşi Iisus a făcut ucenici, cum a procedat cu vameşul Matei (MATEI 9,1-10), acum şi pe mai-marele vameşilor îl robeşte spre mântuire. Dacă vameşul era urât de poporul evreu, cu atât mai mult mai-marele vameşilor, mai ales că viaţa vameşilor însemna lacrimile săracilor. Mântuitorul nu trece cu vederea pe nici un păcătos: nici pe cel ce vrea să piară în păcate, cu atât mai mult pe cel care doreşte mântuirea. Zaheu, dorind să-L vadă pe Iisus, suindu-se pentru aceasta într-un dud, mai înainte de a-L vedea el pe Iisus, îl vede mai repede Iisus pe el, adică Dumnezeu este Acela Care ne întâmpină mai repede pe noi în tot lucrul, nimai dacă va vedea că avem dragoste şi sârguinţă. Văzându-l Iisus pe Zaheu, îl grăbeşte să se pogoare din dud, fiindcă vrea să rămână în casa lui; căci se cuvine a ne grăbi să ne urnim din loc când Hristos porunceşte ceva. Zaheu s-a coborât şi L-a primit cu bucurie, chiar dacă mulţi cârteau. Să vedem însă şi ce roadă duhovnicească aduce Zaheu: ,,Iată, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (LUCA 19,8).Aceasta este milostenie adevărată: nu întorci numai paguba, ci împătrit. Zaheu când a rostit aceste cuvinte, se argumentează din Legea Vechiului Testament, astfel: ,,De va fura cineva un bou sau o oaie şi le va junghia, sau le va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou şi patru oi pentru o oaie!” (IEŞIRE 22,1). De aici rezultă că lui Zaheu nimic nu i-a rămas din banii câştigaţi pe nedrept, iubind pe aproapele mai mult decât pe el. Aceasta înseamnă că tot cel ce umblă pe calea pocăinţei împotriva răutăţii celei dintîi, pe toate păcatele săvârşite înainte, le vindecă şi aşa primeşte mântuirea şi ,,fiu al lui Avram” se numeşte, că şi Avram a ieşit din pământul său şi din rudenie, adică din răutatea cea mai dinainte şi afară de casa părintelui său, lepădându-se astfel de sine. Aşa a procedat şi vameşul ZAHEU, ca şi Avram. S-a lepădat de sine şi s-a dăruit cu toată fiinţa lui Hristos. Aşa se cuvine să facem şi noi ca să ne mântuim. AMIN.
Tot din această pericopă evanghelică în care se vorbeşte despre vameşul Zaheu mai reiese că nu există păcat pe faţa pământului pe care să nu îl ierte Dumnezeu, decât păcatul nepocăit, adică nemărturisit. Să alergăm urgent la scaunul de sponedanie şi să ne mărturisim sincer păcatele preotului duhovnic şi ne vom bucura de iertarea dată nouă de Hristos: ,,Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”, sau mai bine zis acestui suflet. AMIN.