Skip to content

Adevăratul război

Februarie 8, 2008
Pe planeta Pământ se desfăsoară un înfricosător, un urias război. Nu există colt în care să nu se dezlăntuie acest război. Câmpul acestui război sunt mintile si inimile oamenilor. Hotărârile pe care le luăm, alegerile pe care le facem, modul în care înfruntăm evenimentele vietii, fie ne conduc pe drumul cel bun, fie ne abat către fundături dezastruoase. Fie câstigăm viata, cunoasterea, bucuria, fie esuăm si ne îndreptăm spre moarte, necunoastere, durere si tristete.
Avem vrăjmasi care ne urăsc cu sălbăticie. Vor să ne distrugă cu desăvârsire. Să ne nimicească. Ei urlă cu neasemănată ură împotriva noastră si uneltesc, cu perversă viclenie si vigilentă, planuri perfide, pentru a ne însela si a ne conduce, încetul cu încetul, la dezastru, la nenorocire, la moarte. Se străduiesc să biruiască mintea omului. Să o obtureze, să-i închidă orice fereastră care poate primi lumina vreunei cunoasteri substantiale. Să o împiedice în a-si constientiza demnitatea si măretia. Să o convingă să se vândă foarte ieftin, pentru o piatră lucitoare, spre exemplu. Fac tot ce le stă în putere spre a o deturna către un drum gresit. Vrăjmasii nostri sunt persoane. Au nume. Sunt perfizi, zelosi, depun eforturi neîntrerupte în acest scop. Conlucrează perfect, apartin aceleiasi specii, aceleiasi rase. Luptă cu omenirea în ansamblul ei, dar si cu fiecare individ în parte. Mai ales dacă vreunul dintre noi este pe cale să le scape, sau dacă cineva îi detectează.
Astfel de indivizi se află sub o specială urmărire si presiune din partea lor. Destui oameni i-au descoperit de-a lungul veacurilor. Multi dintre ei au trecut de partea lor, fie dorindu-le intimitatea, fie atrasi si înselati de către ei. Unii ca acestia se află sub directa lor stăpânire. Le slujesc, le sunt robi, le facilitează planurile, si drept răsplată sunt ajutati de către ei pe parcursul acestei vieti. Spre exemplu, dobândesc cu usurintă pozitii privilegiate, stăpânire peste alti oameni, bogătie, si orice altceva ar cere. Desigur, trăiesc primejdios si sub imperiul fricii. O adâncă, permanentă si deznădăjduită frica. „Stăpânii“ lor îi urăsc si pe ei, pentru faptul că sunt oameni. De altfel, îi socotesc dispensabili. Asa se face că de multe ori ura si furia „stăpânilor“ se descarcă asupra lor. Sunt nefericiti si terorizati.
Mai există si ceilalti oameni, care i-au descoperit si i-au dat în vileag pe acesti dusmani ascunsi ai nostri, care au înteles dimensiunea vicleniei, dar si a stăpânirii lor asupra acestei lumi. Aproape că ne-au biruit. Omenirea este supusă lor dacă nu în întregime, atunci cel putin într-o măsură uriasă. Si totusi, aceste persoane aleg să li se împotrivească. Nu se sperie de puterea lor. Nu se tem de osteneală, de primejdii. Aleg mai curând să moară în această înfricosătoare confruntare, luptând cu hotărâre împotriva lor, decât să li se alăture. Pentru mine, ei sunt ceea ce numim eroi.
Mă minunez de ei. Sunt cei care îndură presiunea din linia întâi, pentru ca noi, cei din spate, să avem o oarecare usurare. Eu mă temeam (si poate mă tem si acum) să intru în linia întâi, preferam să mă „bucur“ de viata din spatele frontului. Insă multi dintre acesti eroi i-au nimicit pe vrăjmasii nostri. I-au învins în confruntări directe. Dusmanii nostri se tem de ei. Si cel mai mult se tem ca nu cumva acest fapt să ajungă cunoscut si de către ceilalti oameni. Să nu prindă curaj de pe urma biruintei lor si alti oameni, si să voiască a le urma exemplul. Să nu se creeze un anumit curent, o miscare în masă a omenirii în această directie. Să nu-si piardă, adică, prada la nivel de mase. Pentru că există întotdeauna această posibilitate, a desăvârsitei transformări a oamenilor. Spre a evita o asemenea evolutie a lucrurilor, inamicii nostri se străduiesc să oculteze faptul existentei unor astfel de persoane, fie prin calomnie, fie prin denaturare, fie prin tăcere. Acesti vrăjmasi nu numai că ne urăsc, dar în acelasi timp se si tem de noi. Nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce putem deveni. Pentru valentele noastre potentiale, care le sunt cu mult superioare si pe care vor să le zădărnicească, în asa fel încât ele să nu devină niciodată realitate, căci în acest caz i-am depăsi cu mult. In confruntarea aceasta se angajează fiecare în parte… Izbânda sau esecul sunt personale. Cel care a biruit si s-a sustras influentei vrăjmasilor poate sfătui, poate călăuzi, poate arăta drumul. De noi depinde să vrem să ne mobilizăm. Să vrem să luptăm. Noi trebuie să contribuim cu vointa noastră… Pentru mai departe există ajutor, mare ajutor.
fragment din Marii iniţiaţi ai Indiei şi părintele Paisie, de Dyonysios Farasiotis
Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. Februarie 11, 2008 1:41 pm

    Mai intai felicitari pentru blog 🙂 !

    Articolul este profund, vorbeste de niste adevaruri adanci, unii tind sa creada ca este paranoia, desi eu cred ca balanta inclina mult mai mult in partea realului..

    Interesant articol, real razboi!

    Intrebarile care s-ar pune aici sunt: sa ne mobilizam la ce? In ce sens in mod concret? Cum sa luptam? Articolul un fragment din Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie, insa cum am putea raspunde?

  2. preugen permalink*
    Februarie 13, 2008 2:24 pm

    E adevarat, Florin, că unii ar putea spune despre aceste afirmatii că sunt paranoice, dar eu cred ca doar aceea care au ochii şi urechile astupate pentru cuvântul Evangheliei. Cei care se complac in a sluji demonilor, crezând că-şi slujesc propriile placeri, cu siguranţă nu vor vrea sa audă un adevăr ca cel prezentat in articol.

    Dar la întebarea ta „Cum să luptăm?” o să scriu un scurt fragment din Viaţa Sf. Antonie (sec. IV d. Hr):

    „Când demonii văd pe oricare creştin ostenindu-se şi inaintând, încearcă întâi să-l ispitească, ridicând multe sminteli în cale. Iar smintelile sunt gândurile rele.
    Dar nu trebuie să ne temem de momelile lor. Căci acelea sunt doborâte îndată prin rugăciuni şi postiri si prin credinţa în Domnul. Dar nici dobotîţi ei nu încetează, ci vin îndată iarăşi cu viclenie şi meşteşugire. Căci când nu pot să înşele inima pe faţă, cu o plăcere murdară, vin iarăşi în alt chip şi se silesc să sperie pricinuind alte naluciri, prefăcându-se şi imitînd femei, fiare, reptile, trupuri de uriaţi şi mulţime de ostaşi.
    Dar nu trebuie să ne temem nici de nălucirile acestea. Căci nu sunt nimic, ci se mistuiesc îndată, mai ales dacă omul se întăreşte cu credinţa şi se îmrejmuieşte cu semnul crucii”

  3. Februarie 16, 2008 9:47 pm

    Multumesc.

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Prostitutie, forta si control…:-(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: